discurs de pe covorul rosu.

in urma cu doi ani am “cunoscut”, prin intermediul internetului, un om deosebit, care ulterior mi-a influentat viata intr-un mare fel. aveam 25 de ani si tocmai resimteam acut lipsa unei ocupatii vesele pentru timpul meu liber atunci cand am descoperit, din pura intamplare, jocul. mi s-a potrivit cum nu speram mai bine: atentie, logica, intuitie, rabdare, rapiditate, risc… o combinatie reusita si amuzanta deopotriva, care m-a captivat cu totul iar satisfactia unei capturi consistente de dopuri a devenit curand de neegalat.
intr-o buna zi am stat si m-am gandit la omul din spatele jocului, la creierul care singur pusese in miscare toate acele mecanisme, in mintea mea atat de complicate… l-am “cunoscut” nu dupa multa vreme si scurtele conversatii purtate n-au facut decat sa-mi confirme buna parere pe care mi-o facusem despre el si intelectul lui. prin urmare l-am bifat fara retineri pe lista celor pe care ma bucur ca i-am cunoscut.
au trecut cateva luni bune, timp in care am plecat din casa alor mei si unul din marile avantaje obtinute a fost libertatea de a ma juca cat ci cand vreau eu, fara restrictii, comentarii sau alte sarcini care sa-mi rapeasca din timpul alocat dopurilor, prastiilor, calimarilor si bretelelor, de care ma bucuram ca un copil.

recunosc ca dintotdeauna am fost vanitoasa in anumite privinte… de exemplu, mereu mi-am dorit sa cunosc Oameni Mari, sau cel putin mai mari ca mine, carora sa le castig simpatia si a caror prietena buna sa devin.
costin este unul dintre ei. m-a fascinat de la primele conversatii si de atunci am incercat mereu sa-i captez atentia, cu toate ca intotdeauna am simtit o oarecare inhibitie in “prezenta” lui. l-am placut ca om, l-am admirat pentru toate proiectele in care era mereu implicat – ca si cum timpul pentru el s-ar fi dilatat, ca sa-i permita sa faca atat de multe, si atat de bine. nu mi-am explicat niciodata de unde atata energie, cata emana mereu din cuvintele lui, de unde timp si resurse pentru tot ce facea, inclusiv pentru a povesti uneori vrute si nevrute pe ym… obisnuia sa dispara intr-un stil original, brutal dar amuzant, care ma impiedica sa ma supar vreodata pe el: se ridica 1 minut, sa-si toarne un pahar de whiskey si dus ramanea pentru zile, uneori saptamani intregi. ma necajeam unori, imi promiteam sa nu-i mai acord atentie niciodata si, in loc de asta, de fiecare data (re)incercam sa ma apropiu cat mai mult de el, in ciuda – sau poate tocmai datorita provocarii – umorului si sarcasmului cu care trata orice chestiune de “relationare virtuala”.
am ras impreuna uneori, ne-am jucat de-a casuta cu gardulet alb, am povestit, i-am facut mici confidente, l-am chemat stangaci catre lumea mea si n-a venit niciodata, iar eu n-am stiut niciodata sa-i vorbesc pe limba lui.
pentru toate aceste amintiri frumoase ii multumesc. pentru influenta indirecta pe care a avut-o in viata mea, pentru ca datorita creativitatii si muncii sale am cunoscut oameni minunati si am trait astfel cei mai frumosi ani din viata mea. pentru ca mi-am gasit drumul in viata alaturi de un om minunat, pe care altfel nu as fi avut sansa sa-l gasesc si sa-mi completeze sufletul poate niciodata.
costin e mentorul meu, el m-a motivat sa scriu despre viata si gandurile mele, el m-a convins sa-mi inving tracul si sa descopar un alt joc, personal si subtil, al (re)definirii pe blog. n-am avut ocazia sa-l cunosc nicioadata personal, desi candva am fost atat de aproape, si asta m-a intristat enorm la vremea respectiva. insa, din toata aceasta intamplare neintamplata, am castigat-o pe grace, ce duce departe de sufletul meu tot ce ma supara si ma nelinisteste.
n-am inteles de ce s-a reintors acasa, in acel bucuresti agitat si mizer, in care nu pare sa se potriveasca deloc, de ce a lasat in urma o lume si o viata plina de provocari si oportunitati… nu ma indoiesc ca a avut cele mai intemeiate motive, dar m-a surprins… in mintea mea ii desenasem un cu totul alt viitor, peste care n-o sa mazgalesc nimic altceva.
costin este omul jovial si activ; o conversatie cu el, oricat de banala, este mereu vesela si plina de tonus. costin are undeva un suflet, despre care nu vorbeste niciodata, pe care nu si-l expune nimanui strain, pe care-l ascunde in spatele omului-social, informat si implicat in tot ce se intampla in jurul sau. costin pare sa nu oboseasca niciodata, dar pana la urma e un simplu om.

multumesc costin. sa nu abandonezi cursa cu tine insuti niciodata.