de cartier

tin postul asta de cateva zile in edit, pentru ca tocmai cand ma apucasem sa scriu despre intamplarile din cartierul meu, s-a pornit toata lumea pe care o citesc sa povesteasca despre asta… acum vin si eu cu observatiile mele proprii:

sunt fericita posesoare a unei familii de vecini proaspat pensionati, ale caror tabieturi zilnice au suferit in ultima vreme importante schimbari, dramatice pentru ceilalti locatari. de cateva luni de zile, cei doi, de altfel oameni de treaba, prietenosi cu copiii de cand ma stiu eu mica, au reusit sa transforme aleea de acces spre scara blocului in sala de mese pentru porumbei, adoptand un stol intreg care seara de seara ciuguleste nesfarsite kilograme de grau…
n-a fost greu ca cei doi sa-si atraga rapid antipatia si furia tuturor colocatarilor posesori de masini, iar viata pe casa scarii a devenit lately extrem de “vesela” si animata… protejam fauna si mediul inconjurator si e laudabil, avem pasarele care sa ne (in)cante de dimineata pana seara si e imbucurator, dar kilogramele de gainat pe care noii nostri prieteni le depun noapte de noapte pe masinile parcate in jurul blocului au pus la grea incercare pana si nervii celor mai temperati vecini.
asa se face ca, saptamana de saptamana, de cate ori sunt nevoita sa-mi duc masina la spalatorie, gasesc noi si noi pete “radioactive” pe vopseaua masinii mele inca noua, de parca toti porumbeii aia s-ar hrani cu krypronita, nu cu amaratele alea de boabe de grau. oricat as fi de toleranta… FUCK THE PIGEONS!

later edit (din seria inca una si ma duc): aseara iesisem dintr-un supermarket si, in timp ce indesam cumparaturile in pungi, imi ajunge la urechi urmatoarea discutie intre 4 tipi, angajati ai magazinului, cu mutre mizerabile si cu vizibile carente dentare, iesiti la o pauza de tigara…

– si chiar i-ai trage-o asa… pe bune…?!…
– bah, da’ sa fie BUUUNA… numa’ daca e BUUUUNA… altfel nu….
– …da’ chiar te-ai baga asa…?!… si nevasta-ta…?!…
– bah, n-are treaba cu nevasta-mea… ce dac-o ajut sa-mpinga caruciorul, o proptesc de masina… i-o trag bine, zic mersi, si vin inapoi?!…

mi-a fost greu sa cred ca 4 oameni maturi pot purta “pe bune” o asemenea conversatie, pot avea asemenea fantezii pe care sa (si) le impartaseasca unul altuia cu atata convingere, de parca tot magazinul ala ar fi plin de femei BUNE amatoare de un sex rapid la porbagajul masinii, cu manipulantii si transpaletistii si motostivuitoristii angajati la kaufland. aviz amatoarelor de senzatii tari. cred ca incepand de data viitoare o sa parchez cat mai aproape de intrare.