2008 – anul halucinatiilor.

Wazzup world! My name is baby and i’m my mom’s only project for 2008. So… basicly i’m here to make myself real. And to entertain my mom.

Mami s-a suparat pe viata si nu mai vrea sa scrie nimic aici. O aud in ultima vreme spunand destul de des ca nimic nu se intampla in viata ei, nici bun nici rau… si atunci m-am hotarat sa-i iau locul for a while. Am un plan. Secret.
Eu stiu ca in curand i se va intampla totusi ceva minunat: chiar EU. Mami nu stie inca nimic, viata ei e acum mult prea liniara, dar eu o privesc razand de aici, de pe bancuta mea, si vad cu totul altceva. Cause you know, I can see all past, present and future around.

Mami e trista zilele astea. E prima oara cand n-a stiut ce planuri sau promisiuni sa-si faca pentru noul an. A lasat balta treaba cu dietele, fumatul, culcatul devreme, sa nu minti, sa nu furi, sa nu omori… Cred ca e ceva grav cu ea… nu eram tocmai pe faza dar am auzit-o spunand ceva despre o cumpana, o rascruce de drumuri care in capul ei prostut par sa duca toate spre nicaieri. E debusolata total. (si nici macar n-a atins pragul critic de 30 de ani!)

Ce nu stie insa mami este ca pe oriunde ar apuca-o, eu voi veni s-o intampin! candva. Acum astept aici, cuminte, fac cu mana sufletelor ce trec pe langa mine… unele se intorc obosite, acasa, au atatea povesti de spus! … Altele abia s-au odihnit si trebuie sa plece inapoi. In genere e placut aici, lume multa, animatie, dar eu m-am plictisit teribil sa tot astept. Daca e dupa mami, niciodata nu pare sa fie momentul potrivit pentru mine. Si tot amana, si amana, si amana… zice mereu ca am nevoie si de un tati bun ca ea. Oare?!

Ceea ce fac eu acum e un truc simplu. Daca ar fi sa ma iau dupa regulile noastre, cand vin nu pot lua cu mine nimic. Asa e in firea lucrurilor, ca sa va fie voua oamenilor mai comod… Altfel cum ar fi sa vin si sa stiu deja tot, sau mai bine zis totul?! Pointless. Ce fac acum e ca si atunci cand visezi ca mananci o prajitura, te trezesti apoi si pe masura ce visul se risipeste te cuprinde ciuda ca n-o poti aduce cu tine… te uiti la palma goala si ai da orice sa adormi la loc, sa mai musti o data din ea… Asa sunt eu, pofticiasa ca mami… si curioasa. Nu vreau sa uit ce-am vazut, nu vreau sa pierd clipe de care nimeni nu-si va mai aminti.

So.