tara magica a lucrurilor disparute

… Mda, believe me, exista si e cat se poate de reala! e locul acela unde se duc toate obiectele ce dispar subit din jurul nostru, pentru a nu mai reaparea niciodata, oricat le-am cauta. Sunt convinsa ca vi s-a intamplat tuturor.

[nota: se impune a face diferenta clara intre "obiect pierdut" si "obiect disparut".]
Si ma gandeam ca sta in firea lucrurilor sa se piarda, sa se strice, sa nu tina pentru totdeauna, sa se lase intr-un fel sau altul inlocuite in vietile noastre de altele mai bune sau mai noi. Pentru ca fiecare lucru este, nu-i asa?!, un “consumabil”.  Prin urmare el se “consuma” cumva, guvernat de oarescare legi, dar ce ne facem atunci cand el dispare brusc, fara urma si mai ales FARA NICI O EXPLICATIE ?!…

Ce-mi amintesc eu: eram in scoala generala si-mi faceam lectiile, la biroul de acasa. aveam pe birou caietul si un manual. Suna telefonul, las stiloul deschis in mijlocul caietului (in ideea ca de acolo nu are cum sa se rostogoleasca si sa murdareasca ceva), vorbesc la telefon un minut, ma intorc, ma asez pe scaun si dau sa-mi continui lectiile. Guess what: nu am mai avut cu ce. Mi-am cautat stiloul prin toata camera, apoi prin toata casa, chiar si in locurile cele mai improbabile, pana au venit ai mei acasa. Le-am povestit intamplarea, au cautat si ei cu mine, intrigati. Acel stilou n-a mai aparut niciodata, n-a lasat nici o pata de cerneaza niciunde, n-a mai fost de gasit nici pana in ziua de azi. Parol.

Un alt episod la fel de bizar s-a consumat in bucataria unui prieten: eram 4 persoane ce stateam la o masa, am scapat o pastila (medicament) pe jos si am cautat-o apoi o seara intreaga 4 persoane, tragand inclusiv mobilele si aragazul, in inversunarea colectiva de a nu lasa dilema nerezolvata. Again, guess what: binenteles, n-am mai gasit-o niciunde.

Dragos  imi povestea aseara ca, nu cu mult timp in urma, manca halva in fatza calculatorului. la un moment dat o bucata destul de mare i-a cazut pe covor. S-a uitat unde cazuse, si-a ridicat apoi privirea si s-a sters pe maini iar cand s-a aplecat sa o ridice, nu mai era niciunde. A cautat-o peste tot, nu i se lipise de talpi, nu mai era altcineva cu el, o vazuse unde cazuse, nu se putea rostogoli…

Pentru toate aceste intamplari trebuie sa existe o explicatie. A prietenului meu a fost ca “poate i-a fost bunicii mele, D-zeu s-o ierte, pofta de halva!”… Eu vreua sa stiu cui de pe lumea cealalta i-a trebuit o pilula anticonceptionala sau un stilou. Si mai vreau sa stiu daca atunci cand mi-au luat stiloul au avut bunul-simt sa-i puna capacul sau i-au stricat penita cine stie cum.

Si pentru toate aceste intamplari trebuie sa existe un loc unde ajung toate aceste obiecte disparute. Sa ziceam un spatiu imens, cu mormane de obiecte ale nimanui, un fel de groapa de gunoi a universului. Oare daca am ajunge la ele, le-am putea recunoaste?!…