Sunt anosta :(

Imi venise ieri o idee, sa-i zic asa, dejteapta. Nu ma asteptam sa fie si originala, dar sa se preteze macar partial la atributul de “bresa in sistem”. Dar nu. Cu-adevarat am obosit. Au venit schimbari, au trecut peste mine ca tavalugul, aplatizandu-mi mutra laolalta cu bocceluta in care imi duceam “talentele”, originalitatea si tot ceea ce ma facuse (mai) altfel pana candva.
Avem, deci, mare nevoie sa-mi vina IDEEA care sa ma scoata din rahat.
Am gandit-o aseara, am zis-o, am hasurat-o grosier, dar cu emotie si zvacnet, fredonand acel “poate ca acum!” pe care il asteptam cu totii sa vina si sa ne faca oameni stapani pe viata lor. [ Freedom = money & time, if you ask me. ]
Minunea a tinut o zi. E plina lumea d’alde eu. Mai rapizi, “mai” originali, mai ingeniosi, mai curajosi, mai grabiti, mai talentati, mai informati, mai departe… si asa mai departe.
N-am nici o sansa, zic eu. Raman la ale mele. Un job de rasu-plansu, timp liber cat sa ma imbat cu mireasma unor proiecte personale de al caror gust n-am sa apuc sa ma bucur niciodata. Vorba aia: pacat de mine.

Concluzie preliminara (dupa indelungi scheme si reprezentari mentale, al caror sir sunt incapabila sa-l reproduc aici): sunt (sau pot fi) creativa, dar imi lipseste sclipirea aceea de geniu, care sa ma scoata din anonimat. Ofer la schimb bruma de talent contra statuie.

Totusi, sa-mi dea Dumnezeu sanatate si zile, sa-mi ajunga macar cat sa ma gandesc la toate. Merg acum sa studiez niscava filozofie si ma intorc cu cu nou concept despre nimic. E plina lumea musterii, poate-mi scot parleala. Si la mai mare!