Cum iti asterni, asa dormi, muiere!

Doamnelor, domnisoarelor. Cu mare intarziere va urez sa fi avut parte de un 8 Martie comod si relaxat, departe de mitocania si badarania tuturor specimenelor ratate care ne inconjoara pretutindeni si care se autointituleaza, ironic, barbati.

Acelora dintre voi care cauta scuze nesimtitilor de langa ele, motivand ca a NU astepta o floare si un gest frumos este o dovada de emancipare, de etalare a fortei si independentei femeii secolului 21, va transmit un singur gand: a oferi o floare, un zambet, o urare de bine, tine de educatia de la mama, de bunul-simt, de valoarea celor 7 ani de acasa si nimic mai mult. Va place mitocania?! Tot la fel cum tolerati si impolitetea pe strada, mirosul picioarelor, scuipatul, scarpinatul in fund sau la oua, scobitul in nas, suptul maselelor si alte practici penibile de gen? Sunt convinsa ca nu le agreati, indiferent cat de PUTERNICE ati fi.

Nu faceti concesii. Nu tolerati scuze si explicatii patetice, nu acceptati sa treaca neobservate aceste momente in care meritati o floare, o atentie, pentru simplul fapt ca sunteti FEMEI. Fiecare femeie are nevoie de recunoasterea feminitatii sale, de omagierea rolului ei in familie, de placerea de a primi o gand bun macar! Este penibil sa zambim cu intelegere unor indivizi care sunt atat de putin barbati, incat nici macar nu au demnitatea sa-si asume o atitudine barbateasca de bun-simt, vis-a-vis de noi… odata pe an.

N-are poate nici o importanta ceea ce eu spun, insa in ceea ce ma priveste refuz sa devin complicea acestor mitocani care nici macar nu-si mai pun problema de a pastra o traditie atat de frumoasa: omagierea FEMEII, repet, o zi intr-un an. Zilele noastre de nastere se consuma intre bucatarie si invitati, sarbatorile devin acelasi prilej de “pregatiri speciale”, duminicile sunt zilele acelea in care abia reusiti sa va reincarcati bateriile… * Martie nu mai insemna nimic.

Va invit la un moment de meditatie, va invit sa raspundeti sincer la doua intrebari: va place sa fiti tratate cu atata indiferenta? V-ati educa proprii copii in acest fel?! Si va invit, in final, sa cititi cu atentie randurile de mai jos:

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lângã femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…

(Cantec femeiesc, Adrian Punescu)

————————————————

Later edit: pentru a nu crea confuzii, dar si ca sa ma laud , eu am avut parte de un 8 Martie frumos-frumos , ca la carte:

… flori minunate…

… un parfum deosebit…

… muzica buna, desert dulce…

… si… mai mult de atat…

… prietenul meu recunoste ca noi, femeile, conducem lumea!