Tine de tine!
Suntem prieteni; sau mai bine nu. Ne intalnim pe strada, eu iti port pica de ceva vreme si vreau sa te ranesc, asa ca te scuip, sau te injur de mama (care ar putea fi, intamplator, bolnava).
Apoi discutam despree ceea ce s-a intamplat. Gestul meu te-a ranit, intocmai cum imi dorisem; imi spui, poate, ca te doare, ca te-am deceptionat, ca ceea ce ti s-a intamplat te-a afectat in asa masura, incat n-ai putut ineca in tine ceea ce ai simtit.
Iar eu iti raspund: “Tine de tine. E alegerea ta sa te lasi afectat(a) sau nu. E alegerea ta sa te lasi ranit(a) si mai ales de a-mi da mie satisfactia de a stii. Tine doar de tine.”
Well Mr. Insensitive, I’ve got news for you. In jurul tau exista o anume specie, in plina evolutie, care actioneaza, gandeste, dar mai ales SIMTE dupa o schema complexa si complet de neinteles pentru voi. Acesta creatura dubioasa se numeste generic FEMEIE si am auzit ca-si are umilele origini chiar in coasta ta. D-zeu n-a creat-o dupa mintea ta creata, nici dupa laba complet inectetica a piciorului tau masculin, nici dupa bicepsul vostru mustind a barbatie si putere. Nu. A facut-o din coaste, v-a lasat incompleti si, mai mult de atat, a decis ca lucrurile intre noi si voi sa functioneze dupa legea simpla a compensarii: din coaste ne tragem, in coaste va stam. Asta insa e alta poveste, amin.
Ma intorc la femeie si la contextul flegmei in obraz. Si vezi tu, onorate barbat, diferenta intre tine si femeie vine din ceea ce fiecare dintre noi SIMTE in acel moment: daca pentru tine a ramane implacabil, a nu te lasa afectat de gestul meu, a inchide obloanele si a trata totul ca pe un accident te face “un barbat puternic”, o femeie care trece mai departe, fara nici o strangere de inima, nu are decat un singur nume: nesimtita. Nu este puternica, nu este o luptatoare, nu este o invingatoare, nu este nici lasa, nici tematoare, nici inteleapta si nici rationala. Doar nesimtita.
Nu trebuie sa fii nici slaba, nici puternica, pentru a te simti afectata de ceva. Senzatiile vin natural, necontrolat, ca un suvoi, ele deranjeaza, ranesc, infurie, frustreaza, intristeaza, provoaca o reactie inerioara spontana, care nu “tine” de nimic rational, nu tine de voina mea, si cu atat mai putin de dorinta mea de a simti sau nu.
Asa ca nu-mi mai spune ca tine de mine sa nu simt nimic. Tine de natura mea de femeie sa simt, sa percep, sa analizez si sa trag concluzii bazate in egala masura pe fapte, pe logica si pe intuitie. Mai departe da, tine de mine sa reglez lucrurile intr-un anume fel, dar nu ma poti impiedica sa simt la modul primar. N-am orgoliul de a ascunde ca ma simt ranita, n-am dorinta de a ascunde daca ceva doare sau nu. Simt si-ti arat ce simt. Pana aici merge comunicarea dintre noi: aici incepe, sau aici se termina.
Do you know how I feel?
‘Cause I don’t think you know how I feel…
I don’t think you know what I feel…
How many times do I have to try to tell you
That I’m sorry for the things I’ve done
But when I start to try to tell you
That’s when you have to tell me
Hey…this kind of trouble’s only just begun
I tell myself too many times
Why don’t you ever learn to keep your big mouth shut
That’s why it hurts so bad to hear the words
That keep on falling from your mouth
Falling from your mouth
Falling from your mouth
Tell me…
Why
Why
I may be mad
I may be blind
I may be viciously unkind
But I can still read what you’re thinking
And I’ve heard it said too many times
That you’d be better off
Besides…
Why can’t you see this boat is sinking
(This boat is sinking this boat is sinking)
Let’s go down to the water’s edge
And we can cast away those doubts
Some things are better left unsaid
But they still turn me inside out
Turning inside out turning inside out
Tell me…
Why
Tell me…
Why
This is the book I never read
These are the words I never said
This is the path I’ll never tread
These are the dreams I’ll dream instead
This is the joy that’s seldom spread
These are the tears…
The tears we shed
This is the fear
This is the dread
These are the contents of my head
And these are the years that we have spent
And this is what they represent
And this is how I feel
Do you know how I feel?
‘Cause I don’t think you know how I feel
I don’t think you know what I feel
I don’t think you know what I feel
You don’t know what I feel…
