Broken inside
Hai sa facem un castel de nisip. Hai sa credem ca putem construi, in virtutea unei inocente copilaresti, forme pe care sa nu le ia apa niciodata. Uite, aici nisipul e umed, curat, iar acum priveste in larg… e o zi atat de luminoasa si calda, marea e cu totul amortita, iar nemiscarea ei se topeste, undeva departe, in nemarginire.
Hai, deci, sa construim. Aproape de apa, si totusi fara teama vreunui val nimicitor. Aproape de stele, pentru ca cerul nostru incepe chiar acolo unde se sfarseste fiecare fir de nisip. Aproape de vise, pentru ca acum putem inalta forme interzise, complicate arhitecturi marine, unghiuri imaginare, redute si turnuri izolate din care, apoi, putem privi impreuna lungul tarmului… Ajuta-ma sa rastorn galeata dupa galeata de nisip, lasa-te pe vine si joaca-te fara teama de a narui.
E inca devreme, ce bine! E amiaza si suntem doar noi, cladind zid dupa zid, delimitandu-ne intre spatii inguste, doar noi – pentru ca toti ceilalti au amortit intr-o dulce siesta estivala, doar noi – departe chiar si de piciorul jucaus, neatent si grabit al oricarui copil…
Podul de piatra s-a daramat… A venit apa si l-a luat…
Vom face altul pe mal in jos… altul mai trainic si mai frumos…
Ti-e teama, dragoste?! Mie nu. E o zi atat de frumoasa, linistita si calda, tu esti ziua mea de copil… Va veni apoi noaptea nesfarsita, vor veni vanturi si valuri care sa spulbere, agitate si totusi implacabile, fructul zilelor noastre de vara… Dar noi nu vom mai fi acolo, sa stim. Nu va durea si nu vom sti in ce fel s-a risipit totul, nu vom plange dupa topirea formelor inapoi in bidimensional, si nu ne vom aminti decat placerea zilei noastre de joc. Cui ii pasa ce mai ramane, a doua zi, din castelul sau de nisip? Un zambet, un joc, placeri efemere si satisfactia unei ultime priviri aruncate fugar in urma…
Apoi, dintr-o data, intorc capul zambind. Un vajait scurt, o nesfarsire de spuma, gustul atat de sarat al amaraciunii, intepaturi acute in ochii larg deschisi spre orizonturi nestiute, tzunami risipind brutal si ireversibil castelul nostru de vise.
She’s lost inside…
