De ce miercuri?

Pentru ca miercuri e zi de fotbal.

Vietile noastre (ale tuturor) sunt, din punctul acesta de vedere, extrem de anoste si liniare. Ai observat cum mereu etichetam zilele din viata noastra dupa cea mai marunta activitate care ne da culoare, care ne scoate din aplatizare?! Zi de fotbal, zi de bere cu baietii, zi de epilat, zi de cumparaturi, zi de film cu prietenii… de ce? Sunt aceleasi zile in care 10 ore stam la job, mergem/venim de acolo pe acelasi drum, facem acelasi dus, mancam din aceeasi farfurie, avem aceleasi preocupari… mai putin acele ore care (ne) dau o identitate… altfel nu ne-am mai aminti nimic despre ceea ce am facut in acea zi.

Eu, de exemplu, la un interogatoriu, n-as sti sa raspund la intrebarea clasica, din filme, despre ce-ai facut in cutare zi (de obicei asta se intampla la luni de zile distanta de momentul in discutie).

-Povestiti-ne ce-ati facut in dupamiaza zilei de 24 aprilie 2008.
- Pai…
- Va reamintesc ca era intr-o miercuri, zi de fotbal.
- Aaaaa, pai daca era zi de fotbal… stiu!

La mine miercurea e zi de fotbal, cum spuneam. In fact, D. merge la fotbal, iar eu stau acasa si imi fac timp si avant sa mai scriu pe blog. Si totusi nu e zi de blog. Ramane zi de fotbal, pentru ca daca ploua si nu mai e fotbal, nu mai e nici blog. Aceasta conditionare directa pune repere in viata noastra, in structura mai mult sau mai putin ordonata a amintirilor noastre, in organizarea nostra spatio-temporala. Daca nu mai e zi de iesit la bere, nu mai avem nicio amprenta a acelui moment al viatii noastre.

Paradoxal, prin repetitia permanenta a acestor zile “speciale”, ne angrenam si mai mult in rutina, in acest parcurs ciclic de mare precizie din care, daca iesim accidental, ne simtim total debusolati. Ce s-ar intampla daca joia de bere s-ar muta brusc miercuri? Ar trebui ca miercurea de shopping sa se mute sambata, deci sambata de curatenie sa mute vineri, cand nu ne mai putem vedea cu fetele… deci ne-am intalni in martea de film, pe care l-am viziona luni si n-am mai reusi sa ajungem in vizita pe la Dumitresti… Haos total, huh?! habar n-avem a facem altceva. Chiar si daca, ocazional, ne trezim ca avem brusc o zi libera, in mijlocul saptamanii, tot nu stim s-o traim pentru noi, prea ocupati fiind sa rezolvam chestiuni organizatorice presante, treburi restante sau obligatii personale. Cine mai are curajul de a fi “infantil si iresponsabil”, de a suna la job dimineata si de a anunta ca are o diaree nasoala, numai pentru ca n-are chef sa se dea jos din pat toata dimineata?!

In lumina acestor adevaruri va urez cat mai multe duminici de teatru si joi de lectura, inainte sa stingeti veioza. Traiasca fotbalul. Pe miercuri asadar.