Luna cadourilor – shoot me!

N-a trecut foarte multa vreme de cand monologam cuprinsa de patos despre necesitatea oferirii unei alt fel de educatii copiilor ce vor veni, ai nostri, dupa noi, sa repare ce-o mai ramane re reparat (sau carpit) in urma acestui potop socio-cultural total devaloriza(n)t.

Si iata cum viata, in complexitatea ei diabolica,  s-a repezit sa-mi confirme ca temerile mele sunt intru totul justificate. Fiind asa-zisa luna a cadourilor, am purces in a cauta jucarii pentru cei mici si mari, pentru copii si pentru copilul din fiecare dintre noi. Hoinaream astfel printre rafturile ticsite cu jucarii viu colorate ale unui hypermarket oarecare, cautand cu ochii ceva deosebit… Nu stiam ce caut, dar fara sa-mi dau seama, am inceput sa ma simt din ce in ce mai inconfortabil intre mormanele de ambalaje si cutii, ca si cum ceva m-ar fi deranjat. La un moment dat, simtind ca senzatia se acutizeaza, m-am oprit si am aruncat o privire atenta in jur, panoramica, incercand sa gasesc acel ceva care ma supara.

Si atunci am avut revelatia. Cu atat mai trista, cu cat eu insami sunt parte integra(n)ta a acestui model social, care functioneaza atat de bine in subconstientul nostru, incat nici nu-l mai percepem voluntar: definirea statusurilor.  Mai pe inteles, ceea ce numim in limbaj comun jocul de roluri al copiilor, jocul si jucariile tematice care ajuta copilul sa invete, de mic, ceea ce societatea asteapta de la el cand va fi mare.

Astfel, baieteilor li se ofera, pe langa uzualele masinute, tractorase si trenulete, intreagul arsenal din dotarea oricarei armate care se respecta: de la tancuri si masini de razboi, pana la arme de diferite calibre,  mitraliere, pusti si pistoale, cutite, grenade, catuse, instrumente de tortura; apoi, nave spatiale, monstri cosmici si stelari, masti dintre cele mai hidoase… un intreg arsenal, demn de ultimele scenarii Saw. Prin urmare, rolul barbatului in societate este de a asigura paza si protectia, impunandu-se, in genere, prin forta fizica sau armata in fata semenilor sai.  Atentie, copii: uneori, barbatul trebuie sa ucida sau sa tortureze, acest lucru fiind necesar pentru bunul mers al treburilor barbatesti. Ca o consolare, baieteii norocosi au parte de costume  si recuzita de super-eroi si vor visa sa salveze lumea… ei insa vor renunta curand la acest deziderat, cam in vremea primilor ani de scoala, cand vor afla de la colegi ca purtatul chilotilor peste costum este atat de… gay! Iar mingea si paletele de badminton nu mai sunt la moda de mult!

Trecem acum in spatiul destinat viitoarelor doamne din inalta si cuvioasa societate… si avem asa:

07.00 a.m. Buna dimineata! O cafeluta la cafetiera ne va bine-dispune si ne va pregati pentru noua zi! Nu uita sa-i pregatesti si sotului tau, cafeluta, exact cum ii place lui!

… iar cele care nu sunt, inca, sclavele eternei diete cu apa plata si lamaie, se pot delecta cu un toast, neaparat din cereale integrale si cu dulceata dietetica. Cafeaua va fi servita, binenteles, de la cafetiera!

Gata, fetelor, cafeluta si barfa au luat sfarsit! Sa trecem la treaba! Covorul trebuie aspirat si spalat cu jet de apa din aspiratorul special, ultra-performant, cu bule, pe care trebuie sa invatam de mici a-l folosi!

Gata curatenia covorului?! Foarte bine, sa nu pierdem timpul, avem atatea de facut! Pune mana pe calcator si pregateste-i sotului tau manager camasile pentru restul saptamanii! Sotul tau trebuie sa fie apretat si frumos imbracat cand merge la serviciu, in fiecare zi, sa faca bani! Altfel cum te-ar putea tine pe tine acasa, sa te ingrijesti de copii si gospodarie?!

Apropos de copii, nu crezi ca ar fi timpul sa-ti hranesti bebelusul, sa-l schimbi, sa-l pui la olita, sa-i canti si sa te joci cu el, sa te ingrijesti – intr-un cuvant – de buna lui crestere?! Cat vrei sa-l lasi sa planga, pana i se termina bateriile cu totul?! Numai pe tine te are, saracutul… Tati e ocupat cu serviciul pana seara tarziu!

Ufff… e deja ora pranzului! Dar ce farmec are masa luata de una singura, daca ce-l pe care-l iubesti nu e acolo sa se bucure de ceea ce ai gatit? Sa pastram, asadar, acest moment special pentru cina, iar acum sa incalzim la microunde niste junk-food, sa ne potolim rapid foamea si sa revenim la activitatile noastre de zi cu zi…

Dupa orice masa, fie ea si frugala, o mica siesta e intotdeauna binevenita… copilul doarme, casa straluceste, e timpul sa ne culturalizam putin, sa ne punem la curent cu stirile si barfale mondene, sa citim presa online, sa schimbam sfaturi si opinii pe Forumul mamicilor si copiilor… Sa ne salutam prietenele pe mess… si cate si mai cate n-ar fi de facut, daca nu e deja dupamiaza si avem altele pe cap!

Iata ca ne apropiem si de cel mai important moment al zilei: cina. Pentru ca acesta este momentul cand sotul vine obosit de la serviciu, sau de la razboi – dupa caz, si are nevoie de intreg sprijinul nostru. Trebuie sa-l ascultam, sa-l compatimim, sa-l laudam, sa-l ospatam cum se cuvine… Dar sa revenim la cina. Pentru ca ea e atat de importanta, o putem gati in nenumarate feluri:

O cina usoara si hipo-calorica; retete gasiti usor accesand siturile de profil...

O cina traditionala, constand intr-un pui condimentat, bine rumenit la cuptor, asezonat cu diverse garnituri… dupa placul sotului…

… sau o ciorbita delicioasa si o mamaliguta cu branza si smantana.

Gata… ziua s-a incheiat si toata lumea doarme, fericita… Suntem sotii si mamici model, multumim mamelor noastre care ne-au invatat de mici cum sa ne gospodarim caminul si cum sa ne ingrijim de familie. Inainte insa de a ne retrage in dormitor, se cuvine sa mai aruncam o ultima privire prin casa: totul straluceste de curatenie, mai putin podeaua! Este momentul ideal sa dam putin cu mopul, ca sa se usuce pana dimineata, fara urme…

Acestea fiind spuse, I rest my case. Iertate fie-mi sarcasmul si aparenta aroganta: si eu m-am jucat cu vase si craticioare, am spalat rufe imaginare la covata, mi-am iubit papusica-bebe ca si cum ar fi fost vie, am cusut rochite la papusi… si pe mine mama si bunicile  m-au invatat de mica, jucandu-ne, cum sa fiu o buna gospodina, pregatita sa am grija de casa mea… in plus, stiu foarte bine ca, psihologic vorbind, cel mai usor se invata prin joc (indiferent de varsta!), iar jucariile ce servesc acestui scop didactic sunt, in genere, miniaturi ale obicetelor de oameni mari.

Si totusi… galeata si mini-mop?! O fi datul cu mopul o stiinta atat de complexa, pe care trebuie s-o deprindem de mici, prin mult exercitiu? Isi doresc copiii atat de mult sa primeasca in dar, de la Mosu’, galetica, matura si mop?! Exista copii care sunt atat de plictisiti de atatea alte jucarii, incat sa-si doreasca asa ceva?! Sau, mai degraba, sunt parinti atat de lipsiti de inspiratie incat sa faca asemenea cadouri copiilor lor?!

Sau ca si cum: “Draga mamii, sa nu-ti puna mama putina apa cu detergent in galetica ta si sa te joci tu acolo pe hol pe gresie, cu mopul, pana mami se uita la episodul 9742 din Tanar si Nelinistit?! “