Reprezentari mentale vs. reprezentari vizuale

Dragi (viitori) parinti ai secolului XXI,

Am trecut in seara acesta, ca si in fiecare zi, pe langa spatiul de joaca pentru copii, din Mall. M-am oprit cateva clipe sa-mi reincarc bateriile mentale, ascultand acea dragalasa galagie colectiva, anarhista si plina de energie pozitiva… care insa lipsea acum cu desavarsire.

Spatiul de joaca era aproape gol. Sa fie vestita criza de vina? Gandul acesta m-a ingrijorat profund, pentru ca a renunta la placerile oferite copilului tau mi se pare una dintre ultimele gauri ale stransului curelei (alaturi de renuntatul la abonamentul la cablu, deci implicit la meciuri si telenovele), iar eu sper sincer ca inca n-am ajuns atat de rau.

Dezamagita, am dat sa plec, facand cativa pasi in lateralul spatiului de catarat… si atunci I-AM VAZUT. Adunati cuminti la o masuta, cu mic cu mare, in jurul “animatoarei” care le arata ceva extrem de interesant pe ecranul unui calculator. Copiii priveau fascinati. Chiar si cei mici,  terminand cu o fetita care nu depasise varsta pampersului. Virusul muscase din mintea proaspata a fiecaruia dintre ei. I-am privit cateva secunde, dezolata. La distanta de numai cativa metri, o mama isi fotografia odrasla cu telefonul mobil. “Copil privind” urma sa se numeasca fotografia pe care probabil urma sa o puna screen-saver, aratand-o mandra tuturor celor intalniti in cale: “Ia uita-te, nu-i asa ca are o expresie inteligenta, pentru varsta lui? Vezi ce atent se uita la monitor  si cat de absorbit este de explicatii? Savant il fac!“

Savant da. Artist, insa, niciodata.

Pentru ceea ce va doriti de la copiii acestei generatii,  s-ar putea ca afirmatia mea sa nu mai insemne nimic. Insa, intr-o buna zi, propriul copil s-ar putea sa va judece aspru pentru sansa pe care i-ati refuzat-o, fara ca el sa fi avut putiinta de a decide acest lucru. Poate nu toti copiii vor sa devina bancheri, programatori, manageri intr-o multinationala sau politicieni cu limbaj de lemn. Nu le luati sansa de a-si descoperi adevarata vocatie, talentul nativ pe care poate il poarta cu ei, nedescoperit.

Exista un studiu relevant in acest sens, pe baza caruia s-a dezvoltat o intreaga teorie a psihologiei copilului, apreciata de teoreticieni insa mai putin populara printre parinti, care spune asa:

Nu lasati copilul la tv, inainte de a invata sa scrie si sa citeasca.

Pe scurt, scrisul si cititul joaca un rol esential in dezvoltatea reprezentarilor mentale, la copil. Alfabetul, ca si insiruire de simboluri abstracte, formeaza prin alaturare lanturi de litere cu anumite semnificatii. Aceste semnificatii genereaza, prin conexiune, reprezentari mentale ale notiunilor respective. Cum spunea un analist, este ceea ce face ca atunci cand citim Anna Karenina sa “vedem in minte” trenul venind si plecand, sa o “vedem” pe Anna pe peron etc.

Odata expus insa la reprezentari vizuale (tv, calculator), creierul isi diminueaza la minim capacitatea de a genera reprezentari mentale, ajungand pana la totala incapacitate de a genera aceste reprezentari, corelata cu o expunere vizuala prelungita la maxim. De ce? Pentru ca acel burete care absoarbe, la varsta copilariei, tot ce i se da, creierul adica, primeste imaginile “de-a gata”, ne-mai fiind nevoit sa realizeze alte reprezentari mentale, prin transformarea unor concepte abstracte in imagini.

Cele doua tipuri de reprezentari, din acest punct de vedere antagonice, joaca un rol vital in dezvoltarea cognitiva a copilului. Prin urmare, copilul expus de mic la programe tv, desene animate, iar ulterior la filme si jocuri pe calculator, vor fi incapabili de a mai opera cu reprezentari mentale. Acestor viitori adulti, imaginatia si priectiile mentale le vor fi cu desavarsire straine, devenind incapabili de a percepe diferitele forme de arta, de a parcurge lecturi literare, de a vizualiza in minte chipul unei persoane, de a opera cu  diverse imagini mentale etc.

De aceea, specialistii recomanda cu strictete respectarea celor doua etape de dezovoltare: prima data cea mentala, care nu se mai poate dezvolta daca inaintea sa se produce expunerea prelungita la imagini vizuale.Potrivit acestor cercetatori, varsta minima de familiarizare a copilului cu televizorul este de 8-10 ani, dupa deprinderea scrisului si cititului, iar expunerea la calculator nu trebuie sa se faca mai devreme de 14 ani.

Nu este neaparat un lucru benefic pentru dezvoltarea mentala a copilului, asa cum credeati, faptul ca la numai 1 an stie sa aprinda tv-ul – apasand pe butonul corect al telecomenzii, si cu atat mai mult faptul ca sta cuminte si se uita la desene animate ore intregi. Chiar daca nu aveti incredere in aceasta teorie si credeti ca un copil care nu stie sa foloseasca calculatorul la varsta de 14 ani va fi perceput social ca fiind “intarziat”, diminuandu-si drastic sansele  de competivitate scolara cu ceilalti colegi, amintiti-va cat de usor invata copiii, acest lucru ajutandu-i se recupereze rapid deficitul de informatie, procesul de invatare avand loc natural si intr-un moment in care copilul dispune de fondul mental necesar perceptiei corecte a notiunilor cu care va opera. Daca la 2 ani copilul poate invata sa-si porneasca jocul preferat pe calculator, memorand mecanic pasii pe care trebuie sa-i urmeze, la 14 ani acesta este pregatit mental, capabil sa inteleaga logic succesiunea de pasi, formandu-si anumite deprinderi specifice, implicand in acest proces mecanismele gandirii.

Cititi povesti copilului, in locul vizionarii desenelor animate. Lasati-l sa-si dezvolte imaginatia, sa-si proiecteze mental imaginea personajelor, a decorurilor, a actiunii… Abia dupa ce i-ati citit o pagina, sau un paragraf, aratati-i imaginea, lasandu-i astfel timp sa-si antreneze mintea, sa poata face comparatii intre ceea ce-si reprezentase mental si ceea ce i se infatiseaza, ulterior, in plan vizual. Daca nu aveti timp, lasati-l sa asculte inregistrari audio ale povestilor: cd-uri, casete, chiar discurile vechi ale copilariei noastre… Incurajati-l apoi sa deseneze scene sau personaje din povestea ascultata, iar mai tarziu sa scrie mici caracterizari ale personajelor, asa cum le-a perceput mental. Incurajati-l, de asemenea, pe parcursul intregii copilarii si al adolescentei, sa citeasca cat mai multe carti, sa tina un jurnal,  sa-si noteze intamplarile de peste zi, pentru a-si exersa in permanenta  acesta abilitate de a opera cu imagini mentale. Va va multumi mai tarziu.

Pentru mai multe explicatii legate de acesta teorie va invit la o documentare mai ampla, inclusiv de pe internet. Copilul vostru merita sa investiti cateva ore de studiu si lectura, pentru binele sau.