Top 10 – Lucruri ce-mi displac (I)

Pentru ca e luni si nimic nu-i mai nasol decat sa te trezesti cu fata la cearsaf si  cu gatul intepenit pe dreapta, nu mi-a ramas decat sa joc rolul de Gica-Contra intreaga zi, spre disperarea celor multi si mult prea binevoitori – cu sete nejustificata de socializare chiar de dimineata. Am decis astfel, torturata de nevralgia din umar, sa-mi distrag atentia de la ea,  povestind despre lucrurile care nu-mi plac cu niciun chip, indiferent ca e luni sau sambata noaptea. Mi-e greu sa aleg din multimea de exemple ce mi se agita acum in capatana, cu manutele ridicate si cu guritele tuguiate in tipete stridente si enervante:  pick me! pick me!, tocmai  – repet – pentru ca e luni si nu-mi place nimic, cu atat mai putin de mine si de gandurile mele. Asa ca voi face un Top 10 al lucrurilor ce-mi displac, Ten things I hate dislike most, cum ar veni.

1. Sunt anti-retele sociale. Nu vreau sa “check out my new photos!” indiferent cine ma invita la sueta, nu-mi plac urarile system-generated prin care diverse cunostinte imi trimit “hugs and kisses“, nu ma intereseaza sa ma bat in CV-uri nici pe Linkedin si nici pe vreo alta retea profesionala concurenta, nu-mi pasa cu ce se mai lauda fostii colegi de scoala demult uitati, nu ma preocupa in niciun fel preferintele muzicale sau culinare ale prietenilor ce ma asteapta sa ne simtim bine pe stramosul Hi5, cu urmasii sai Facebook sau MySpace…  Zilele trecute maica-mea ma invita sa ma inscriu intr-o retea de care nu auzisem niciodata pana atunci, recomandanu-se ca fiind “fata, 50 ani, Timisoara“. Really! Hello, mom, you have my phone number, just call me! Ca si cum eu cu mama nu mai putem comunica altfel decat prin intermediul unor conturi pe internet… ca si cum eu cu prietenii buni lasati acasa avem nevoie de retele ca sa ne uram de sanatate, traditionala bataie pe umar fiind demult iesita din trend! In privinta celorlalti, daca ai avut in Adress Book adresa mea de mail ca sa ma spamuiesti periodic invitandu-ma sa te admir pe oaresce retea, e mai simplu s-o folosesti (adresa) pentru a-mi scrie, in primul rand, un mail mai prietenesc: “Salutare, femeie! Nu ne-am mai auzit de un car de ani! Ce mai faci, cum mai esti? etc.” Din sumarele mele informatii stiu ca atunci cand iti faci un cont pe o retea sociala ai optiuna de a alege cui din lista ta de mail sa generezi invitatii automate de a ti se alatura pe site… Sfatul meu: poate data viitoare te vei intreba, inainte de a da “next” mecanic si egoist, daca omul de la celalat capat al invitatiei tale mai traieste, ar vrea sa stie ce mai faci, sau n-ar vrea sa stie nimic de tine, de fapt… Eu sigur nu vreau.

2. Dispretuiesc meseria de “om de vanzari” in egala masura cu practicantii ei, aceia care o fac la un mod mult prea persuasiv ca sa se incadreze in limite normale de bun-simt. Retelele piramidale sunt cele care pun cea mai mare presiune, in aceasta privinta, pe vanzator si cumparator. Cred ca ati  trait cu totii macar un episod de acest gen, contactati fiind de vreo veche cunostinta, care va ademenea sa va intalniti pentru a va propune “ceva extraordinar”, fie ca e vorba de asigurari, de cosmetice, de Amway, de operatiuni bancare etc.  Am cedat si eu, la un moment dat, unei prietene care devenise agent Amway… ma tentau produsele la un pret mai mic si am decis sa ma inscriu. Fata respectiva lucra sub aripa unei cucoane apretate si bagacioase, care m-a asasinat cu telefoane in urmatoarele saptamani: intalniri peste intalniri, seminarii cu ceilalti membri ai grupei – indiferent ca aveam sau nu chef in acea zi sa-mi consum putinul timp liber… reprosuri atunci cand refuzam, din lipsa de timp, sa ma prezint undeva… si, cireasa de pe tort: intocmirea listei cu minim 100 de cunostinte, pe care urma sa le sun si sa stabilim intalniri. No shit! Da’ sa nu-mi crape obrazul de rusine sa ma pun sa sun la oameni pe care cu anii nu i-am intrebat macar de sanatate?! Cata lipsa de consideratie  si cata vanitate trebuie sa ai ca sa crezi ca omul acela se va bucura sa-i invadezi viata si sa-l prostesti tu cu descoperirea roatei si a focului, ca si cum el ar fi prostul ce n-a mai auzit pana acum de nimic similar?! Cat de tare ii subestimezi pe cei din jurul tau,  ca sa crezi ca-i poti manipula, vorbindu-le ca unor retardati, cu obisnuitele sintagme  “este o oportunitate unica!“, “nimeni nu pierde!“, “toate celelalte produse sau servicii similare sunt mai proaste!” etc. Si, mai ales, cat de nesimtit poti fi sa faci presiuni ca omul acela sa nu te refuze, mizand pe faptul ca te cunoaste – vorba aia – de mic, fiindu-i astfel jena sa te trateze ca pe un necunoscut vanzator de umbrele din usa-n-usa?!

3. Imi displac mamele-martire si mamele-isterice. Despre ele am mai scris si aici si aici si aici… Nu pot intelege, nicicum deocamdata, rasturnarea de prioritati si valori pe care ti-o aduce venirea pe lume a unui copil. Nu pot intelege mamele care fac din noul lor statut un martiriu, invocand ca intreaga lor existenta graviteaza in jurul copilului, nemaiavand nicio alta prioritate sau perspectiva in viata. Care se declara mereu coplesite de sarcinile mamesti, povestind pline de emfaza cum nu le ajunge timpul nici sa se ocupe de copil, dar-mai sa se ocupe de ele insele sau de relatia cu sotul lor… care fac o obsesie din a discuta numai chestiuni legate de copiii lor unicat, care te urasc – fara menajamente – pentru orice vorba pe care ele considera ca ai intreptat-o impotriva vreunui copil – mai ales al lor!, care isi divinizeaza pruncul si-si ridica micile fapturi la rangul de “sfinti”, militand pentru orice sacrificiu in favoarea lor… (Pana una-alta, eu nu recunosc decat un prunc sfant pe lumea asta, care – pentru identificare – a mers pe apa. ) Insa violenta verbala si inversunarea acestor femei ma lasa, de multe ori, muta de uimire. Isteria cu care reactioneaza cand contravii principiilor lor, fie ele bune sau rele, argumentate logic sau nu, superioritatea cu care te trateaza pentru simplul fapt ca “tu habar n-ai cum e”, dar mai ales inversunarea cu care unele dintre ele condamna* cazul particular al avortului – indiferent de circumstante, doar pentru ca ele asa considera moral… sunt reactii care ma inspaimanta, pentru ca multe dintre ele nu erau asa inainte de a da nastere acestor fapturi. Ca si cum chinurile facerii le-ar fi tampit prostit. Iar noi, celeilati, trebuie sa toleram  plini de intelegere, admiratie si compasiune comportamentul lor, pentru ca ele niciodata nu gresesc si nu pot fi de vina pentru nimic.

Va urma, sunt inca multe de spus.

Si, ca sa nu vorbesc singura, rog raionul de legume-fructe (Tomata, Lamaia si Cireasa) sa povesteasca si ele despre 10 lucruri / oameni care le displac total ( lucruri care, pana la urma, sunt produsul unor indivizi responsabili de toata tocanita in cauza).

* referire directa la doamnele de pe forumuri care “ordona” unor persoane straine, fara a cunoaste nimic din situatia lor sau conjunctura acelei sarcini, sa pastreze copilul, fara niciun drept de apel… si care se inversuneaza la culme sa invinovateasca acea femeie straina de toate relele lumii, punand pe umerii ei povara si blestemul tuturor celorlalte femei care nu pot avea copii etc.