The best is yet to come

Au, ma dooooooooare!

Mi-a fost mereu frica de dentist, aproape ca de moarte si undeva la egalitate cu oroarea de insecte.

Nu stiu de unde mi se trage, cert e ca nu-mi amintesc sa ma fi asezat vreodata cu placere pe scaunul stomatologului.  Pana acum n-am avut complicatii foarte mari (daca e sa ma compar cu grozaviile istorisite de altii) si nici n-am neglijat  aspectele legate de sanatatea si igiena dentara, la nesfarsit. Pur si simplu n-am putut niciodata sa merg de buna-voie la dentist, pana n-am simtit ca pic de pe picioare din cauza unor dureri, ce ma chinuiau de zile intregi. Evident, lasand sa se agraveze cate o problema, trebuia sa ma astept la ce e mai rau, odata urcata pe scaun. Ceea ce s-a si intamplat mereu. Plus ca am avut si niste evenimente acute, pentru care nu sunt vinovata cu nimic, dar care ar traumatiza pe oricare dintre voi.

Mai tarziu, o doctorita mi-a explicat ca ma aflu intr-un cerc vicios: cu cat imi e mai teama, cu atat organismul secreta o cantitate mai mare din nu-stiu-care hormon, care apoi altereaza afectul anesteziei, facand-o sa “nu prinda”, iar pe mine sa ma doara orice interventie aproape ca “pe viu”. Odata scapata, am ramas de fiecare data cu trauma ca totul e extrem de dureros si neplacut,  indiferent de cat e de puternica anestezia… iar data urmatoare am mers si mai ingrozita, m-a durut si mai tare… si tot asa.

Am ajuns sa-mi plombez simple carii de suprafata, cu 2 diazepamuri luate inainte si  apoi cu anestezia propriu-zisa… fara sa ma mai doara, intradevar, dar si fara sa-mi scada disconfortul si oroarea cu nimic. Plus ca orice interventie a devenit din ce in ce mai anevoioasa si consumatoare de timp, din cauza crizelor de plans continue, pentru care trebuie mereu sa ne oprim la cateva minute, ca sa ma pot linisti, sa nu ma inec si sa pot respira din nou omeneste. Hainele de pe mine, fie vara fie iarna, sunt ude leoarca la final, parul imi e ud si el cu totul, iar scaunul arata de parca s-ar fi turnat o galeata de apa pe el.

Nu cred ca problema acesta, devenita clar psihologica, va trece vreodata de la sine. Si nu stiu ce sa fac sa o combat. Maine ma asteapta o rezectie, amanata zilnic de mai bine de un an, despre care am auzit si citit numai de rau, astfel incat sunt mai infricosata ca niciodata de ceea ce va urma. Daca nu mai aveti nicio veste de la mine zilele viitoare… plangeti-ma, caci am murit. De groaza.

Baba-Cloanta exista!

Ea traieste in Bucuresti – Drumul Taberei si se numeste SPIREA ECATERINA, “D-na Katy” pentru cei care o cunosc. Isi petrece ziua sub acoperire de bona, ingrijind copii pe care – stim din povesti – ii uraste si-i dispretuieste, incercand in permanenta sa le faca rau. Iar noptile viseaza ranjind diabolic, inventand noi si noi pedepse pentru acesti copii…. sau altii ce-i vor trece prin maini, la un moment dat.

Mai multe despre profilul ei psihologic veti gasi aici:

Nu trebuie sa fii mama, ca sa te revolte o asemena atitudine a unei persoane pe care o platesti sa-ti creasca si sa-ti ingrijeasca copiii cat mai bine,  in lipsa ta!

Din informatiile citite, am inteles  ca mamica in cauza si-a filmat bona, timp de mai multe ore, avand dovezi clare cum acesta a agresat copiii in permanenta, bruscandu-i, vorbindu-le urat si lovindu-i de mai multe ori. Daca mama a facut acest gest (filmarea cu camera ascunsa) dintr-o intuitie anume, din neincredere fata de prezenta in casa a unei persoane straine pe care voia s-o verifice sau, mai rau, din anumite semnale primite la copii… e irelevant in acest punct. Orice copil poate fi rau, neascultator, chiar isteric la un moment dat… insa, chiar daca simti ca te scoate din minti, “corectiile” ar trebui sa fie blande, verbale si cu valoare educativa, nu punitive si in niciun caz aplicate in acest fel rau si neomenesc!

Sper din suflet ca lucrurile nu vor ramane asa, mama in cauza adresandu-se deja politiei, cu o plangere scrisa. Este important, insa, ca informatia sa circule cat mai mult, pentru a ajunge la cat mai multi parinti in pericol s-o angajeze vreodata pe acesta femeie pentru copiii lor. De aceea va rog transmiteti acest mesaj mamicilor pe care le cunoasteti, fie ele din Bucuresti sau alte locuri… lumea e mica si fiecare cerc se inchide intr-un punct.

Ca ea sunt, probabil, atatea altele… Atentie, deci, la cei carora le incredintati cresterea propriilor copii!

TO DO List

Desi niciodata nu m-am dat in vant dupa activitati pe timp de vara – prin definitie personala sezonul concediilor si al relaxarii – totusi acest an pare sa fie cu totul atipic in viata mea. Am o multime de lucruri de facut si, ceea ce este cu adevarat ciudat, chiar simt nevoia sa le fac! Am energie sa ma ocup de o multime de lucruri, din pacare ceea ce ma impiedica este faptul ca incerc sa fac prea multe deodata si nu reusesc sa ma organizez.

Dincolo de pregatirile de nunta, care sunt cu atat mai anevoioase fiind facute de la distanta, incerc sa-mi organizez viata cat mai placut si practic cu putinta, visand la o multime de schimbari.

TO DO List-ul meu, pe care sper sa bifez, anul acesta, cat mai multe lucruri, arata astazi asa (ordinea este arbitrara):

Urgent:

• rezectie masea si alte tratamente stomatologice.
• casco masina.
• sterilizare Scumpa.
• playlist nunta.
• rochie mireasa.
• gasit apartament.
• dosar “Prima Casa”.
• mutare chirie Cj.
• bilete avion saptamana de miere.
• achizie domeniu propriu www.
• baby.
• tatoo.
• trecere pe produse cosmetice bio / eco / organice

Longtime planner:

• studiu reorganizare blog.
• curs si studiu foto.
• studiu photoshop.
• amenajare apartament lista 1.
• trip to Londra.
• trip to Praga.
• bicicleta.
• tratament varice

Sper sa finalizez lista cu urgente in acest sezon, iar de celelalte sa ma apuc inainte sa schimb prefixul, in iarna, evitand mega-depresia de la 30 de ani a esecului si inutilitatii vietii.

Ceea ce vrea sa-mi spun, de fapt, este ca vreau ca viata mea viitoare sa arate asa: family, home sweet home, close friends, photo, literature, blogging, sport, music, travelling,  calm and silence. Mi-e suficient.

Relaxare in hamac

Incerc sa nu acaparez blogul cu tot felul de informatii inutile, dar gasesc uneori chestii care imi plac atat de mult, incat nu rezist sa nu le impartasesc si celorlalti.

Este cazul descoperirii de azi: un producator autohton de hamace (ciudat, eu le numisem pana acum hamacuri), la preturi mai mult decat rezonabile, comparativ cu modelele existente acum pe piata, in magazinele de profil.

Daca aveti curte sau un mic spatiu unde sa-l puteti monta, un hamac va fi intotdeuna un spatiu inedit de relaxare, de citit o carte, de atipit in racoarea placuta a serii si, nu in ultimul rand, un loc de joaca vanat de toti copiii.