Haideti cu mine!

Prima zi de toamnă s-a auzit, oficial, ieri. Un piţigoi ciripea undeva, între copacii din faţa blocului.  Iar cerul morocănos proteja părinteste liniştea răcoroasă a ultimei duminici calendaristice de vară. Am tras aer adânc în plămâni şi, undeva bine ascuns în spatele noxelor si emisiilor nebune de CO2, mirosea deja a toamnă.

Cu o seară în urmă avusesem o teribilă poftă de salată de vinete, ca la mama acasă. Era aproape miezul nopţii şi conduceam spre casă cu ochii în lacrimi şi stomacul chinuit şi neconsolat. Am ştiut că e toamă, am aşteptat-o întreaga noapte, apoi.

Mi-e poftă, deodată, de mirosurile toamnei mele: mi-e dor de strugurii noştri româneşti, cu bobiţe mici şi parfumate, de mustul proaspăt,  de plăcinta cu dovleac, de bruma dimineţilor şi de vinul fiert cu scorţişoară. Vreau acasă, să simt mirosul de zacuscă din bucătăria mamei, să deschid cămara şi să revăd abundenţa de borcane frumos legate cu celofan, ale copilăriei…

Mi-e dor, deodata, de răcoarea plăcută a serilor de octombrie, de mirosul de frunze arse in grămăjoare mici, de peisajele urbane ruginite de la atâta roşu tomnatec. Vreau să vină, apoi, ploile de noiembrie, lungi, mocăneşti, care sa spele oraşul de praf, să alunge insectele, să risipească aglomeraţiile urbane, ţinând oamenii la căldurică, în casele lor cu draperii mereu trase si lumină slabă de tv.

Iubesc toamna. Toamna renasc. Toamna e viaţa mea.

Toamna îmi aduce un belşug de idei, rezoluţii şi motivaţie să “lucrez” pentru îndeplinirea lor. Tot ce se face frumos, se face toamna. Toamna aceasta vă invit în casă nouă, cu gânduri proaspete şi un loc confortabil pentru fiecare, pe terasa gândurilor mele. Vă invit să stăm de vorba sau doar să ne relaxăm, înveliţi în pături moi şi calde, privind – spectatori pasivi – jocul urban ce se desfăşoară pretutindeni în jurul nostru, oriunde am fi.

Bine aţi venit, oameni frumoşi şi dragi!

♥ ♥ ♥

Click pe imagine pentru a intra in noul meu spatiu virtual: