Pentru prima data

Multumesc Marei ca s-a gandit la mine… Am primit o leapsa pe care cu drag o completez, pentru ca ma “loveste” direct acolo unde ma “doare” cel mai tare: in copilarie.

Care a fost prima/primul…
• …mașină pe care am condus-o?
O Dacie-papuc galbena, pe vremea cand inca nu stiam nici ce inseamna cele 3 pedale de sub picioarele mele… ocazie cu care am luat din plin un card de gaste care ciuguleau linistite asfaltul  si am lasat in urma lor un nor de pene.
• …călătorie în perimetrul țării?
N-a fost vara sa nu merg cu parintii la mare… desi nu-mi amintesc, am poze in fundul gol, intre valuri, de pe vremea cand abia invatam sa merg.
• …călătorie în afara țării?
Budapesta, my love… nu demult.
• …amintire?
Eram in apartamentul bunicilor mei si toti oamenii mari radeau de mine. Stateam in picioare pe pedala masinii de cusut, ma tineam cu mainile de lateralul ei si pedalam, lasandu-ma de pe un picior pe altul… Mereu m-am gandit ca, dupa cat e de jos spatiul acela, trebuie sa fi fost taaaare-taaaare mica la momentul respectiv.
• …animal de casă?
O veverita greceasca, a vecinilor nostri – studenti greci -, de care aveam grija vara, cat ei erau plecati (ii mancam mixul special de seminte si fructe exotice ).  Apoi custodia unor papagali, vreo 3 pestisori intr-un bol… Apoi Muchi.
• …îndrăgosteală?
Eram la gradi, il chema Vlad (cred) si alerga toata ziua dupa o Ramona blonda, tunsa frantuzeste. Iar eu alergam dupa ei, bruneta, tunsa frantuzeste…
• …descoperire?
Hmmm… gaurile prizei?! cu o agrafa metalica a mamei? …
• …job?
Pe la 16-17 ani dadeam meditatii la matematica fiicelor de scoala generala ale unei cunostinte… erau prostute rau. Dar le-am salvat de la corigenta, pe bani  de tigari.
• …idol?
Michael Jackson, duh.
• …creație?
Printr-a cincea compuneam poezii impreuna cu o prietena de la bloc (prima s-a numit “Papadia”). Dar prima adevarata creatie a fost un bilet de invoire de la gradinita, pe care l-am scris tremurat cu litere mari de tipar si probabil cu multe greseli rod al cunoasterii incomplete a alfabetului, pe care educatoarele l-au pus pe seama varstei bunicului meu, in numele caruia am semnat…

Nu stiu cui sa trimit leapsa mai departe, la mine oricum ajung toate mai greu ca in alte parti si n-as vrea sa ma repet. O s-o trimit, insa, acasa: Dojo, Richie, Cartitoiule?

Fericirea sta in lucruri simple

In acesta dimineata de luni  devenita ingrozitoare prin simpla preocupare a tuturor in directia unor intamplari oribile dintr-un camin studentesc, va ofer cea mai buna motivatie pentru viata si aspectele sale pozitive: zambetul unui copil minunat.

Cheer up and enjoy life!!!

Sa aveti o saptamana minunata si, ca tema de casa, va propun urmatorul exercitiu: zambiti, macar o data, unui copil necunoscut, intalnit pe strada, intr-un magazin sau oriunde altundeva… zambiti-i in asa fel incat sa va raspunda cu un zambet inapoi.

The smile of a child… priceless!

Inca un motiv anti-Bucuresti

Nu-mi place sa dau copy/paste de la altii si nici sa fac raspandesc treburi profund penibile, dar merita sa analizam urmatorul clip:

Lasand la o parte activitatea de curatenie prestata de femeie cu atata nonsalanta, m-a frapat cantitatea de gunoaie depozitata in acel balcon si, in conditiile in care ele au fost adunate acolo in timp, de unde asa – dintr-o data – nevoia de a se descotorosi de ele, fara regrete!?

Credeam ca numai batranii cu anumite probleme mentale au hobby-ul asta, de colectionari…

Update: Pentru a mai clara intelegere a contextului, pentru cei naivi ca mine – care sperau ca d-na va cobori apoi sa puna gunoiul la tomberon… nu. Nu avea de gand:

Baba-Cloanta exista!

Ea traieste in Bucuresti – Drumul Taberei si se numeste SPIREA ECATERINA, “D-na Katy” pentru cei care o cunosc. Isi petrece ziua sub acoperire de bona, ingrijind copii pe care – stim din povesti – ii uraste si-i dispretuieste, incercand in permanenta sa le faca rau. Iar noptile viseaza ranjind diabolic, inventand noi si noi pedepse pentru acesti copii…. sau altii ce-i vor trece prin maini, la un moment dat.

Mai multe despre profilul ei psihologic veti gasi aici:

Nu trebuie sa fii mama, ca sa te revolte o asemena atitudine a unei persoane pe care o platesti sa-ti creasca si sa-ti ingrijeasca copiii cat mai bine,  in lipsa ta!

Din informatiile citite, am inteles  ca mamica in cauza si-a filmat bona, timp de mai multe ore, avand dovezi clare cum acesta a agresat copiii in permanenta, bruscandu-i, vorbindu-le urat si lovindu-i de mai multe ori. Daca mama a facut acest gest (filmarea cu camera ascunsa) dintr-o intuitie anume, din neincredere fata de prezenta in casa a unei persoane straine pe care voia s-o verifice sau, mai rau, din anumite semnale primite la copii… e irelevant in acest punct. Orice copil poate fi rau, neascultator, chiar isteric la un moment dat… insa, chiar daca simti ca te scoate din minti, “corectiile” ar trebui sa fie blande, verbale si cu valoare educativa, nu punitive si in niciun caz aplicate in acest fel rau si neomenesc!

Sper din suflet ca lucrurile nu vor ramane asa, mama in cauza adresandu-se deja politiei, cu o plangere scrisa. Este important, insa, ca informatia sa circule cat mai mult, pentru a ajunge la cat mai multi parinti in pericol s-o angajeze vreodata pe acesta femeie pentru copiii lor. De aceea va rog transmiteti acest mesaj mamicilor pe care le cunoasteti, fie ele din Bucuresti sau alte locuri… lumea e mica si fiecare cerc se inchide intr-un punct.

Ca ea sunt, probabil, atatea altele… Atentie, deci, la cei carora le incredintati cresterea propriilor copii!

Relaxare in hamac

Incerc sa nu acaparez blogul cu tot felul de informatii inutile, dar gasesc uneori chestii care imi plac atat de mult, incat nu rezist sa nu le impartasesc si celorlalti.

Este cazul descoperirii de azi: un producator autohton de hamace (ciudat, eu le numisem pana acum hamacuri), la preturi mai mult decat rezonabile, comparativ cu modelele existente acum pe piata, in magazinele de profil.

Daca aveti curte sau un mic spatiu unde sa-l puteti monta, un hamac va fi intotdeuna un spatiu inedit de relaxare, de citit o carte, de atipit in racoarea placuta a serii si, nu in ultimul rand, un loc de joaca vanat de toti copiii.