Arhivă pentru categoria menajeria

Cum se rezolva un incident de plata

Posted in grotesc, life, menajeria, mon pays, rusine! cu etichete , , on noiembrie 27, 2008 by carlitos

In domeniul in care eu activez, ca si in alte domenii comerciale, se intampla frecvent sa apara situatii de neplata intre clienti si furnizori. Aceste conflicte se rezolva fie printr-o rafuiala directa intre rau-platnic si pagubit, fie prin  firmele specializate in recuperarea de creante, fie actionandu-se datornicul in justitie, insa de cele mai multe ori in bransa noastra sa uzeaza frecvent de un anume instrument de lucru, o bursa online, unde gasesti  inclusiv o rubrica cu suma tuturor incidentelor declarate in timp, de catre diversi pagubiti, frumos aliniate pentru a face istorie.

Diferenta intre noi si altii o face insa gradul de cultura si civilizatie  cu care intelegem sa relationam unii fata de ceilalti, notiuni despre care majoritatea  “sefilor”, “patronilor” si “managerilor” firmelor de transport  romanesti (unii dintre ei fosti soferi cu 2 clase, care au furat suficienta motorina la viata lor astfel incat sa devina acum patronii unor camioane la mana a patra… dar sa nu generalizam) n-au auzit nici macar in vis. Iata, deci, o mostra de exprimare a unui Dom’patron din breasla:

Faptul ca se strecoara printre noi si TEPARI este o realitate de necontestat. Grav este cind acesti excroci se REPRODUC aducind pe lume progenituri care o sa-i urmeze. Este si cazul doamnei(!?!) MIHAELA P. care s-a dus in maternitate si ne-a lasat cu ochii in soare si cu firmele falimentare pe mai multi fraieri iar acum isi creste viitorul tepar din banii nostri! Cred c-o sa-i platesc nesimtitei cu virf si indesat! Pina atunci ii doresc sa cheltuie banii mei la doctori.

Imi scrie cineva din firma cum ca un “el” ar fi excrocul de baza (cel putin asai nteleg eu). O  fi dar eu am avut acazia nefericita sa tratez doar cu fericita proaspat mamica . Ca sa nu fie cu suparare o sa va actionez in instanta pe amiindoi pentru inselaciune in forma continuata .Tare mi-ar place sa vad un bebelus alaptat printre gratii .

P.S. Va promit ca o sa ma deplasez la Constanta sa va intilnesc si o sa va fac ,printre altele, mai multe pamflete ca si cel de sus in media locala. Ne vedem la o baie in mare. Ce ziceti,v-ar placea?

Mesajul este public si a fost postat pe lista de discutii a bursei respective, la rubrica “Incidente de plata”. Conform principiului ca “indiferenta te face complice”, tonul acestui mesaj a fost tolerat tacit de toti cei 41.500 membri activi inscrisi pe respectivul portal. Mai crede cineva in puterea blestemelor si a vorbelor de rau?!

Picatura chinezeasca

Posted in Lupul moralist, grotesc, life, menajeria, mon pays, rusine! cu etichete on iunie 10, 2008 by carlitos

It happens to me every day:

Eu: Alo!
El: Alo, in legatura cu cursa de Tg. Mures de pe bursa va sun…
Eu: Da, buna ziua. Am dat-o chiar acum, imi pare rau.
El: Aaa, ati dat-o?… Pai atunci stergeti-o de pe bursa…
Eu: Da, tocmai am sters-o…
(liniste in telefon)
Eu: … Altceva nu mai am din Brasov, imi pare rau…
(liniste in telefon)
Eu: … Alo… Alo?… Alo…
(liniste in telefon)

Ma uit la ecranul telefonului, apelul era terminat demult… Sun inapoi, la numarul ce ma apelase:

Eu: Alo, buna ziua… Spuneti-mi va rog, mi-ati inchis cumva telefonul, mai inainte, in timp ce vorbeam?!
El: Da!
Eu: … Domnule, dar vi se pare politicos?
El: De ce?
Eu: Pai totusi… ati vorbit cu o doamna, si daca asta nu conteaza suntem totusi colaboraori… Nu e normal sa ne salutam, sa ne dam “la revedere”, asa cum e civilizat?
El: Nu. De ce?!… Doar nu m-ati ajutat cu nimic.
Eu: Dar n-are nici o legatura, mi-ati inchis telefonul in timp ce vorbeam cu dumneavoastra! E vorba de cei 7 ani de-acasa, nu credeti?!
El: Hai las-o!
(liniste in telefon. mi-a inchis din nou).

Traiasca patronul roman!

p.s. Pentru acei Zorro care ar (bine)voi sa-mi apere demnitatea si onoarea, individul raspunde la provocari aici: ou-coasa-lebada-om de zapada-om de zapada-scunel-secera-spermatozoid-coasa-ureche.

Just a perfect day…

Posted in Franturi de mine, atat de personal, life, menajeria, my half, my music, urban cu etichete , , , , on mai 17, 2008 by carlitos

panorama nocturna cluj

Just a perfect day,
Drink Sangria in the park,
And then later, when it gets dark,
We go home.
Just a perfect day,
Feed animals in the zoo
Then later, a movie, too,
And then home.

Oh it’s such a perfect day,
I’m glad I spent it with you.
Oh such a perfect day,
You just keep me hanging on,
You just keep me hanging on.

Just a perfect day,
Problems all left alone,
Weekenders on our own.
It’s such fun.
Just a perfect day,
You made me forget myself.
I thought I was someone else,
Someone good.

N-am baut sangria (pentru ca nu aveau) si nici n-am fost in parc, pentru ca am ales, la intamplare, acoperisul Clujului, de unde am privit, la un capuccino cu multa spuma, orasul aprinzandu-si luminile una cate una, in timp ce o ploaie deasa a pornit sa spele, unul cate unul, acoperisurile centrului vechi… Ne-am tolanit in fotoliile de rachita cu perne moi, am stat la o cafea (asa cum imi doresc sa fac de fiecare data, din clipa cand am citit acele minunate ganduri) si am lasat ca seara aceasta placuta si intima sa desavarseasca trecerea unei zile aproape perfecte. Apoi o cina tarzie down-town, cu multa maioneza si desert, povesti lungi la un pahar de bere, apoi drumul acasa, dupa miezul noptii, razand si cantand ca doi copii… Si mi-am reamintit: pentru toate acestea am venit aici!

Ce bine e sa stiu ca o voi lua de la inceput! Sa ma simt eliberata complet de ceea ce voi refuza chiar si sa mai numesc din aceasta clipa oarecare… Ce bine este fara telefon de job, dupa atatia ani de nervi si stress! Luni o voi lua de la capat, stiu, am insa o a treia sansa sa fac lucrurile altfel, mai bine pentru mine, pentru linistea mea sufleteasca, dar mai ales pentru jumatate din firele de par ce s-au incapatanat sa nu-mi cada, invinse de stresul permanent! Le datoram, macar lor, un nou inceput; am nevoie sa stiu ca sacrificiul parului si unghiilor mele n-a fost in zadar! :) Dar ce spun… maine va fi o noua zi minunata, fara sa mai aud telefonul sunand, fara senzatia permanenta de panica si disconfort cu care dormeam in fiecare sambata o ora in plus, cu soneria pe mute…

De maine nu ma las de fumat, nu-mi propun realizari marete, nu vreau nimic mai mult decat sa gasesc forta de a face ca aceasta schimbare sa nu fi fost pentru nimic… sa ma bucur, deci, mai mult de viata, de timpul meu personal, de planurile mele, de primavara calda si in sfarsit insorita, de terasa superba de sub Belvedere, inca nedescoperita de clujeni, de linistea si stralucirea serilor petrecute deasupra acestui oras cosmopolit… Clujul este, pana la urma, frumos. Cum spunea Dragos, in Timisoara nu poti gasi asa ceva… iar frumusetea si linistea acestei seri m-au facut sa-i dau intru totul dreptate. Si, in plus, vreau sa scriu mai mult despre mine, pentru ca mi se intampla lucruri frumoase, a caror amintire vreau sa o pastrez asa cum in copilarie pastram florile presate inauntrul cartilor mele dragi… Mi-e drag, deci, s-o iau de la capat, sa fiu din nou EU, spalata, apretata si improspatata ca in vremurile bune. :)

I could easily used to live in peace and harmohy!

cluj nocturn

p.s. informatii suplimentare privind recenta mea demisie puteti obtine (re)citind Cainele si Catelul, de Grigore Alexandrescu. Mai explicita de atat n-as fi putut fi nici eu!… Sar’mana, maestre!

Felicitarile si piscoturile in urma unei programari personale.

“Iti doresc cariera de succes in biroul tau cubic.”

Posted in Lupul moralist, hilar, life, menajeria, mon pays cu etichete , , on aprilie 20, 2008 by carlitos

sau: Cum se discuta, in Romania, cu un client

Tineam asta in Draft de ceva zile bune… ma gandeam ca nu e etic… but wtf! Viata e jungla, cum s-ar zice.

M-a mustrat constiinta, asa ca m-am gandit totusi sa-mi reglez conturile cu domnul din Actul I. Prin urmare, a doua zi de dimineata i-am trimis urmatorul email:

Citeşte mai departe »

D’ale oamenilor culti si dejtepti, manca-i-ar mama!

Posted in Lupul moralist, depresiv, grotesc, hilar, life, menajeria, mon pays, rusine! cu etichete on februarie 26, 2008 by carlitos

Am un coleg (fiu de medici si, la randul lui, cu studii superioare – daca asta mai inseamna ceva), care ne impartaseste 9 ore / zi din meandrele intelepciunii lui infinite, cu privire la problemele din manualul de filosofie de’a doispea si nu numai. Profit de pauza de lapte batut si spicuiesc cateva cugetari de top, cu deschidere catre sensul vietii, din portofoliul acestui mare om:

  • despre controlul medical periodic:

Ce ma enerveaza oamenii astia care merg la doctor ca masinile la ITP: tot la doi ani, fara sa-i doara nimic, numa’ asa… ca sa vada daca totu-i in regula! Astia-s oameni fara ocupatie, au prea mult timp liber de se duc la doctor asa, numa’ ca sa stea la coada undeva!… Si femeile la ginecolog…. nu mai stiu unde sa si-o arate, de aia se duc cica la control…

  • despre oamenii in pericol de moarte:

Au venit doi oameni la taica-meu la cabinet, erau sot si sotie si amandoi cica se simteau in permanenta ametiti si obositi, vomitau si-i durea capul rau…. Juma’ de ora s-a chinuit taica-meu sa inteleaga care-i problema si stii care era?! Nenorocitii se incalzeau de-o iarna numa’ la aragaz, de aia ii durea capu’ si erau ametiti, de la gaz, mah! Iti dai seama, oamenii astepta la usa cu probleme de sanatate si astia doi au venit sa-i pierda timpul la taica’miu…

  • despre bunul-simt in trafic, in jurul lui… sau pur si simplu:

Sa vezi ce tare-i unchiu-miu! A venit intr-o zi acasa si a gasit o masina parcata pe locu’ lui din fata blocului! Si stii ce-a facut?! I-a legat la nesimtitu’ ala spoileru, cu lant si lacat, de gard! Tampitu naibii’, sa mai parcheze alta data pe locu’ altuia!
….Da’ era marcat locul, era scris ca-i platit de cineva, ca-i inchiriat de la primarie?! (intreb eu).
Normal ca nu-i platit sau inchiriat, cine-i prost sa dea bani pe asa ceva, da’ tampitu’ ala nu s-a gandit ca pe langa blocuri fiecare loc e al cuiva de acolo?!… Cum se parcheaza asa pe locu’ omului?!… Lasa ca bine i-a facut!

p.s. pun pariu ca serile acestui baiat sunt foarte triste, pentru ca singura lui companie e nevasta-sa, pe care a luat-o pentru ca “mi-o facut mancare mai buna ca maica-mea”. :)