Multumita Lamaiei, care mi-a trimis o leapsa pisiceasca numa’ buna de inceput weekendul intr-un ton mai vesel decat ziua de ieri, mi-am reamintit ca a trecut o gramada de vreme de cand n-am pai povestit nimic despre adorabila, nemaivazuta, nemaipomenita, extraordinara, unica si irepetabila noastra Scumpa.
Am o multime de poze si clipuri cu ea, v-as turna zilnic povestioare despre cum a dat din mustati, cum a clipit, cum a adormit, cum m-a impins cu labutele cand am vrut s-o mangai fara motiv, cum m-a dragalasit cand i-a fost foame… mai ceva ca o mama isterica, mandra nevoie mare de odorul ei cel-mai-special-din-lume! Despre cum se joaca D. cu ea in fiecare seara, la spatarul scaunului, despre cum ne cheama sa jucam prinsa, despre cum bea apa numai de la robinet… Vai, o minune de pisica, nu alta!
Dar cum nimeni n-are rabdare sa asculte asa ceva, fie ca e vorba despre copil, pisica sau purcel, profit acum de ocazie sa pun o poza cu My Precious, in speranta ca – si daca nu-mi aduce un adorabil tricou Kitten, macar am gasit prilejul sa redeschid seria posturilor cu si despre ea.
Poza cu pisica si tricoul:
Si, bonus, un portret de familie, Scumpa si Blu – frate’su cu o generatie mai mare, motanul maica’mii, surprinsi intr-un moment scurt si izolat de prietenie:
Mos Craciun n-a uitat pe nimeni iarna aceasta, insa unora le-a lasat surpriza pentru mai tarziu. Asa s-a intamplat si cu Scumpa noastra, care a avut parte, dupa Sarbatori, de aparitia unui companion de joaca ce i-a dat de furca multe zile de atunci incolo, eclipsandu-l total pe Cutu Ham-ham, un plus albastu pe care-l plimba deseori prin toata casa… Asteptam sa mai creasca, sa isi masoare fortele si cu pinguinul cantacios!
Zilele trecute Costin facea misto de noi, fetele (bine, recunosc… eram doar niste fete, nu toate!), cum ca am ajuns de ne expunem pisicutele online… fara pic de pudoare. Foarte adevarat. Plus ca eu sunt foarte mandra de succesul pisicutei mele si mi-o voi arata periodic, in diferite formate, cum face vreo prostioara demna de uploadat pe net!
Si, cum asta n-ar fi de ajuns, m-am hotarat ca pe langa “pisicuta” sa va arat si “pasarica”! Ready?
Ta-da!
Ambitios nevoie-mare! Mi-a luat mult pana sa ma hotarasc sa fug in casa si sa aduc camera (nu voiam sa pierd un spectacol atat de hilar). Trecusera cateva minute bune de cand pasaroiul asta se inversuna sa ramana in echilibru pe sarma… echilibru extrem de precar, de altfel. Mai ales fiind duminica dimineata, nu-i exclus sa fi fost inca mahmur, sau fumat… Ca doar vorbim aici de treburi serioase, de wild-life, nu ne jucam cu pasarica degeaba.
Apropos de pasarici, schimband insa macazul si lasand trenul vietii sa deraieze din nou… ati auzit de povestea celor doi ciobanasi miorici, Petre si Vasile, acuzati zilele trecute, in Italia, de talharie si viol?! Mda, tot in Italia si tot in maniera “am trecut pe acolo si ne-am gandit sa…” – cum deja ne-am obisnuit. Declaratia lor oficiala face, insa, toti banii: „N-am vrut să-i jefuim, am vrut doar să violăm femeia!“ … LOOOOOOL. Dara daca tot s-a nimerit sa fie si barba’su acolo, de ce sa nu-i dea cu ciomagu’n cap, sa-i ia toti banii si sa-l puna sa priveasca cum cele doua scule mioritice (insumand chiar varsta femeii) strapung falnic, cinstit si ciobaneste vaginul olandez… Asa le trebuie, vorba unui oficial italian care i-a certat ulterior pe bietii turisti: cine i-a pus sa campeze tocmai acolo, in plin camp, intr-o zona atat de periculoasa?! Au vrut intimitate, senzatii tari, momente salbatice?!… Nah, ca au gasit.
Mai departe, apropos de romani, vine o zi in viata fiecaruia dintre noi cand ni se sparge o teava, il inundam pe vecinul de dedesubt si e nevoie sa chemam instalatorul. Insatalatorul, oh… acest specimen uman, mereu surprinzator, mereu imprevizibil, mereu spunand una si facand cealalta… Dar nu despre asta e vorba. Deci vin instalatorii. Doi la numar, unu sa tina de teava, unu sa traga… Mentionez ca-ca-niciodata, desi stabilisem cu oamenii sa vina la ora 18:00, fiind convinsa ca vor veni odata cu lasarea serii, la 17:45 sedeau nervosi pe scari, in fata usii. Ma scuz politicoasa, desi le explicasem anterior ca inainte de ora 18:00 nu putem fi acasa, ii invit inauntru, oamenii de apuca de treaba. Eu, politicoasa cum ziceam, dar stiind din batrani ca nu e bine sa le dai sa bea chiar de la inceputul lucrarii, fac oficiile de gazda:
Eu: Va servesc cu ceva? Un pahar de suc, de apa?
Instalatorul 1 se uita fix la instalatorul 2, se consulta scurt din priviri… si-mi raspunde:
El: Apai pentru mine un pahar de suc… ca-s cu masina.
Am plecat in bucatarie cu dilema daca celalat, nefiind cu masina, se multumea doar cu un pahar de apa.
I-am dat totusi o bere, pe care a sorbit-o dintr-una. Ca pe apa.
